Umbra maslinilor (Carmen Firan)

Nu stiu cum
sunt mereu tentata
sa inventez un sfarsit
intoarcerea in gradita Ghetsimani
furisata intr-un copil
lumina aceea in piatra
aerul alb
singuratatea cat sa nu devina
pedeapsa

mai adevarata decat viata
e umbra maslinilor
incrucisata pe umbra ta
vocile luate de apa
si inapoi in apa
ingropate.