stiu ca se poate trai si asa - singur si inactual -
cu o larga tolerant de sine
dar si cu sentimentul ca esti ingaduit
ca stai sub reflectorul unei priviri
exigente si necrutatoare
imi spun ca va fi existand o mecanica
a suferintei
in care sa te simti detaliul umil
fiinta ratacita
tinuta de mana si indemnata:
"mai multa metanoia! mai multa metanoia!"
si chiar ai placerea sa scrii tragic
despre omul deteriorat care esti
despre omul cu-un zilnic ritual al regretelor
stiu ca exista o vraja malefica a vietii
un baroc imbietor in care te dizolvi
cu o voiosie populara uneori
si doar demnitatea (disperata) a ceea ce sunt
- vorba batranului Thomas -
imi da curaj asupra privelistii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu