Am iesit in strada cand pomii
infrunzeau un vis, era un timp
de fosfor, se aprinsese credinta
in dragoste, ce-ar fi putut
sa mai urmeze decat maretia
omului, dar in piata
tu vindeai aureole, pareri
un miracol al risipei,
snopi de secunde se cantareau
pe aripi de fluturi noptateci...
iubirea nu-i un martiriu
pentru cel ce stie sa faca pereche
in zori, cu sclipirea otelului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu